Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 713729:

țitrón, țitroane, s.n. – (bot.) 1. Lămâi (Citrus limon); limon, lemon, citroană. Termen atestat în Transilvania, Maramureș și Bucovina. 2. Măr gutâi; dulce-amărui, acrișor (Memoria 2004). – Der. regr. din țitroană „pere sau mere acrișoare” (< magh. citrom < germ. Zitrone < lat. citrus).

țitron dex online | sinonim

țitron definitie