ȚINTÚȚĂ, țintuțe, s. f. (Regional) Țintișoară. Și calul ți-l potcovește Cu potcoave de aramă, Cu țintuțe de argint. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 267.

ȚINTÚȚĂ, țintuțe, s. f. (Reg.) Țintișoară. – Din țintă + suf. -uță.