ȚÍNTEȘ, -Ă, ținteși, -e, adj. (Reg., despre oameni) Care țintește.bine, care nimerește ținta, care este bun țintaș; p. ext. (despre ochi) ager, scrutător. – Țintă + suf. -eș.

ȚÍNTEȘ, -Ă, ținteși, -e, adj. (Despre oameni) Care țintește bine, care nimerește ținta, care este bun țintaș; p. ext. (despre ochi) ager, scrutător. – Țintă + suf. -eș.

ȚÍNTEȘ, -Ă, ținteși, -e, adj. (Rar) Care țintește bine, care nimerește ținta, țintaș bun; p. ext. (despre ochi) ager. Zise lui Febos Apolon, Atene cu ochii albaștri: Fie, tu, meștere ținteș. MURNU, I. 136. Arcaș cu ochiul ținteș. ALECSANDRI, P. III 312.

țínteș (reg.) adj. m., pl. țínteși; f. țínteșă, art. țínteșa, pl. țínteșe

țínteș adj. m., pl. țínteși; f. sg. țínteșă, pl. țínteșe

ȚÍNTEȘ ~ă (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care țintește bine; bun țintaș. 2) (despre privire, ochi) Care este ațintit într-un anumit punct; orientat într-o anumită direcție; pironit. /țintă + suf. ~eș

țintéș, țínteșă, adj. (reg.) 1. îndreptat către o țintă. 2. bun țintaș. 3. țeapăn. 4. țintat; cu o țintă în frunte (un animal).

ținteș a. fix, îndreptat către o țintă: arcași cu ochiul ținteș AL.