Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 19629:

ȚICLÍNG, țiclinguri, s. n. Lamă de oțel (cu mâner), folosită la răzuirea parchetului. [Var.: țiclínc s. n., țiglínă s. f.] – Din germ. Ziehklinge.

țicling dex online | sinonim

țicling definitie