ȚESĂLÁ, țesál, vb. I. Tranz. 1. A curăța, a peria un animal cu țesala (1). 2. Fig. (Fam.) A bate zdravăn. [Prez. ind. și: țesắl] – Din țesală.

ȚESĂLÁRE, țesălări, s. f. Acțiunea de a țesăla și rezultatul ei. – V. țesăla.

ȚESĂLÁ, țesál, vb. I. Tranz. 1. A curăța, a peria un animal cu țesala (1). 2. Fig. (Fam.) A bate zdravăn. [Prez. ind. și: țesắl] – Din țesală.

ȚESĂLÁRE, țesălări, s. f. Acțiunea de a țesăla și rezultatul ei. – V. țesăla.

ȚESĂLÁ, țésăl, vb. I. Tranz. 1. A curăța, a peria cu țesala. Vezi de țesală caii, după moda nouă care am aflat-o aici, și-i întărește cu orz. SADOVEANU, B. 289. Fata... s-a dus în grajd și și-a ales un cal bun, și-l hrăni bine, și-l țesălă frumos. RETEGANUL, P. III 13. Fata... se duse să-și adape și să-și țesale singură călușelul și singură să-i dea de mîncare. POPESCU, B. I 59. ◊ Absol. Hai, Drăghici... De țesală, înșală, Pe vînătu-l scoate afară. TEODORESCU, P. P. 612. 2. Fig. A bate, a chelfăni. (Cu pronunțare regională) Toți, treziți, pun pe el mîna, unu-l leagă, altu-l ține, Unu-l țasălă oleacă, cetluindu-l colea bine. EMINESCU, L. P. 127. – Variantă: (regional) ceșălá vb. I.

ȚESĂLÁRE, țesălări, s. f. Acțiunea de a țesăla; țesălat.

țesălá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. țesál/țesắl, 2 sg. țesáli/țesắli, 3 țesálă; conj. prez. 3 să țesále/să țesắle

țesăláre s. f., g.-d. art. țesălắrii; pl. țesălắri

țesălá vb., ind. prez. 1 sg. țesál/țesăl, 2 sg. țesáli/țesăli, 3 sg. și pl. țesálă; conj. prez. 3 sg. și pl. țesále/țesăle

țesăláre s. f., g.-d. art. țesălării; pl. țesălări

ȚESĂLÁ vb. (rar) a pansa, (pop.) a pieptăna. (A ~ un cal.)

ȚESĂLÁRE s. v. țesălat.

A ȚESĂLÁ țesál tranz. 1) (cai sau vite) A curăța cu țesala. 2) fig. A bate tare; a chelfăni; a scărmăna; a pieptăna; a peni. [Și țesăl] /Din țesală

A SE ȚESĂLÁ mă țesál intranz. A face (concomitent) schimb de lovituri (cu cineva). [Și mă țesăl] /Din țesală

țesălà v. 1. a curăța cu țesala; 2. fam. a bate tare. [Abstras din țesală].

cesál, a -ălá v. tr. (d. cesală). R. S. Curăț (periĭ) cu cesala. Fig. Trag o bătaĭe, chelfănesc. – În restu Munt. țesál și țesắl, a țesălá; în Mold. săcél, -elĭ, – eală, a -elá; în Btș. a cersăla.

țesál, V. cesal.

ȚESĂLA vb. (rar) a pansa, (pop.) a pieptăna. (A ~ un cal.)

ȚESĂLARE s. țesălat, (rar) pansaj, țesălătură, (pop.) pieptănare. (~ unui cal.)