Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 973183:

ȘUȚ. 1. Șuțu b., mold., 1642 (Sd XI 91), fără raport cu fanariotul Suțu care greșit se scrie adeseori cu ș. 2. Șuța, N. (IȘ 271); cf. subst. ard. șuț < germ. Schutz „pază”.

șuț dex online | sinonim

șuț definitie