Definiția cu ID-ul 956084:
ȘUȘOTÍ, șușotesc,
vb. IV.
Intranz. 1. A vorbi încet, în șoaptă, a șopti (cuiva) la ureche;
p. ext. a vorbi în taină.
2. (Despre ape) A produce un zgomot lin și uniform; a șopti. Apele șușoteau lovindu-se de malul lin. V. ROM. octombrie 1953, 14. Auzeau... cum se strecoară fața apei, șușotind și gîlgîind. DUMITRIU, N. 135. – Variantă:
șoșotí (EMINESCU, O. IV 109)
vb. IV.
șușotire dex online | sinonim
șușotire definitie