ȘÚNCĂ, șunci, s. f. Pulpă de porc preparată în mod special (pusă la sare, expusă la fum) pentru a se putea conserva multă vreme; jambon. Mă îndemnară... să iau ceva uscături: salam, sardele, șuncă. ISPIRESCU, la TDRG. Să-mi aducă o bucățică de șuncă și o butelcă de vin. CONTEMPORANUL, II 244. Produce cei mai frumoși porci; la el se găsesc șuncile cele mai vestite. GHICA, S. 560. ♦ Pulpă, coapsă, șold. Băiețandrul înțepă cu bățul șuncile uscățive ale boilor. Carul scîrțîi și se urni din noroi, depărtîndu-se. DUMITRIU, B. F. 99.