ȘÚIEȚ, -IÁȚĂ, șuieți, -e, adj. (Reg.) Subțire; zvelt. – Șui1 + suf. -eț.

ȘUIÉȚ, -IÁȚĂ, șuieți, -e, adj. (Reg.) Subțire; zvelt. [Pr.: șu-iet] – Șui1 + suf. -eț.

ȘUIÉȚ, ȘUIÁȚĂ, șuieți, -e adj. Șui2. O dihanie în patru picioare, șuiață și frumoasă. La TDRG.

șuiéț (reg.) adj. m., pl. șuiéți; f. șuiáță, pl. șuiéțe

șuiéț adj. m., pl. șuiéți; f. sg. șuiáță, pl. șuiéțe

ȘUIÉȚ adj. v. subțiratic, subțire, suplu, zvelt.

șuiéț, șuiáță, șuiéți, -te, adj. și s.m. (reg.) 1. subțire, zvelt. 2. lungăreț. 3. (s.m.) varietate de crap, cu corpul lungăreț, aproape cilindric și cu capul ascuțit.

șuĭéț, -ĭáță adj., pl. f. ĭețe (d. șuĭ 3). Vest. Zvelt.

șuieț adj. v. SUBȚIRATIC. SUBȚIRE. SUPLU. ZVELT.