ȘTREÁNG, ștreanguri, s. n. 1. Frânghie (de cânepă); funie scurtă cu care se priponesc vitele. ♦ Spec. Funie cu care sunt spânzurați cei osândiți la moarte; p. restr. lațul acestei frânghii. ◊ Expr. A-și pune ștreangul de gât = a se spânzura. A pune cuiva ștreangul de gât = a constrânge pe cineva să facă un lucru. 2. Șleau2. – Din germ. Strang.