ȘPIL, șpiluri, s. n. (Arg.) Aranjament (incorect), plan necinstit; șmecherie. – Din germ. Spiel.

ȘPIL, șpiluri, s. n. (Arg.) Aranjament (incorect), plan necinstit; șmecherie. – Din germ. Spiel.

ȘPIL, șpiluri, s. n. (Argou) Plan necinstit, aranjament neonest, întocmire cu dedesubturi; șmecherie. Ce-o mai fi, om vedea! cugetă Niță Petre. Poate că rușii or strica toate șpilurile mahărilor de la noi și de pe unde se războiește lumea și o să-i silească să facă pace. PAS, Z. III 144.

șpil (arg., fam.) s. n., pl. șpíluri

șpil s. n., pl. șpíluri

ȘPIL s.n. (Argotic) Joc (necinstit); șmecherie. [< germ. Spiel].

ȘPIL s. n. (arg.) aranjament neonest, plan necinstit. ♦ (fam.) a prinde ~ ul = a se dumiri. (< germ. Spiel)

ȘPIL ~uri n. pop. Plan cu dedesubturi reprobabile. ◊ A prinde ~ul a înțelege șmecheria. /<germ. Spiel

șpil, s.n. – (reg.) Șmecherie, pont. – Din germ. Spiel „treabă, afacere” (Țurcanu, 2005; DEX, MDA).

șpil, (șpir), s.n. – Șmecherie, pont. – Din germ. Spiel „joc, partidă” (Țurcanu 2005).

a întoarce șpilul expr. (intl.) a dejuca planurile (cuiva).

a prinde șpilul expr. (pop.) a înțelege, a pricepe.