ȘOSELÁ, șoselez, vb. I. Tranz. (Rar) A șoselui. – Din șosea.

ȘOSELÁT, -Ă, șoselați, -te, adj. Șoseluit. – V. șosela.

ȘOSELÁ, șoselez, vb. I. Tranz. (Rar) A șoselui. – Din șosea.

ȘOSELÁT, -Ă, șoselați, -te, adj. Șoseluit. – V. șosela.

ȘOSELÁ, șoselez, vb. I. Tranz. A transforma un drum în șosea prin pietruire, pavare; a șoselui. Curtea e șoselată și acoperită cu un strat de pietriș cernut. SLAVICI, N. I 251. ♦ A înzestra o regiune cu o rețea de șosele.

șoselá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 șoseleáză

șoselá vb., ind. prez. 1 sg. șoseléz, 3 sg. și pl. șoseleáză

ȘOSELÁ vb. v. șoselui.

ȘOSELÁT adj. v. șoseluit.

ȘOSELÁ vb. I. tr. A transforma un drum în șosea prin pietruire, pavare. ♦ A înzestra o regiune cu o rețea de șosele. [< șosea].

ȘOSELÁ vb. tr. a transforma un drum în șosea prin pietruire sau asfaltare. ◊ a înzestra o regiune cu o rețea de șosele. (< șosea)

A ȘOSELÁ ~éz tranz. v. A ȘOSELUI. /Din șosea

șosela vb. v. ȘOSELUI.

șoselat adj. v. ȘOSELUIT.