Dicționare ale limbii române

19 definiții pentru șorecar

ȘORECÁR s. m. v. șoricar.
ȘORICÁR, șoricari, s. m. 1. Rasă de câini care prind șoareci. 2. (În forma șorecar) Numele mai multor păsări răpitoare din familia acvilidelor care se hrănesc mai ales cu șoareci (Buteo). [Var.: șorecár s. m.] – Șoarec + suf. -ar.
ȘORECÁR s. m. v. șoricar.
ȘORICÁR, șoricari, s. m. 1. Soi de câine care prinde șoareci. 2. Numele mai multor păsări răpitoare din familia acvilidelor care se hrănesc mai ales cu șoareci (Buteo). [Var.: șorecár s. m.] – Șoarec + suf. -ar.
ȘORECÁR s. m. v. șoricar.
ȘORICÁR, șoricari, s. m. 1. Soi de cîine care prinde șoareci. Mai avea și cîini șoricari. CARAGIALE, S. 44. 2. Nume dat mai multor păsări răpitoare (înrudite cu vulturul și cu uliul) care se hrănesc cu șoareci. – Variantă: șorecár s. m.
șorecár (pasăre) s. m., pl. șorecári
șoricár (câine) s. m., pl. șoricári
șorecár (pasăre) s. m., pl. șorecári
șoricár (câine) s. m., pl. șoricári
ȘORECÁR s. v. gaie, uliu-de-trestie.
ȘORECÁR s. (ORNIT.) 1. (Buteo buteo) (pop.) șopârlar, (reg.) uică, uliul-șopârlelor. 2. (Buteo rufinus) (reg.) uliu-mare. 3. (Buteo lagopus) (reg.) uliu-încălțat.
ȘORICÁR1 ~i m. Pasăre sedentară rapitoare, de talie medie, cu aripi mari, cu coadă lată și cu penaj brun-închis, care se hrănește în special cu șoareci de câmp; șopârlar. /șoarece + suf. ~ar
ȘORICÁR2 ~i m. 1) Rasă de câini de talie mică, cu blana maro-roșcată și cu picioare foarte scurte, care prinde șoareci. 2) Câine din această rasă. /șoarece + suf. ~ar
șorecar m. pasăre din ordinul răpitoarelor care se hrănește cu șoareci (Buteo).
șorecár (vest) și șoricar (est) m. Un fel de cîne foarte nervos și vioĭ care prinde șoaricĭ, guzganĭ și alte animale care trăĭesc pin găurĭ (fr. terrier și fox-terrier). Uligaĭe, un fel de ulĭ care prinde șoarici (búteo). – Fem. -icăreasă, pl. ese.
șorecar s. v. GAIE. ULIU-DE-TRESTIE.
ȘORECAR s. (ORNIT.) 1. (Buteo buteo) (pop.) șopîrlar, (reg.) uică, uliul-șopîrlelor. 2. (Buteo rufinus) (reg.) uliu-mare. 3. (Buteo lagopus) (reg.) uliu-încălțat.
șoricar, șoricari s. m. (intl.) polițist însărcinat cu supravegherea unui infractor.

șorecar dex online | sinonim

șorecar definitie

Intrare: șoricar
șoricar substantiv masculin
șorecar substantiv masculin