ȘNURUÍ, șnuruiesc, vb. IV. Tranz. A lega foile unui registru cu ajutorul unui șnur (1) petrecut prin fiecare foaie și sigilat la capete, pentru ca foile să nu poată fi sustrase sau înlocuite. – Șnur + suf. -ui.

ȘNURUÍT1 s. n. Șnuruire. – V. șnurui.

ȘNURUÍT2, -Ă, șnuruiți, -te, adj. 1. (Despre registre, dosare etc.) Cu foile prinse (la o margine) cu șnur (1) pentru a nu putea fi sustrase sau înlocuite. 2. (Despre haine) împodobit cu șnur (1). – V. șnurui.2

ȘNURUÍ, șnuruiesc, vb. IV. Tranz. A lega foile unui registru cu ajutorul unui șnur (1) petrecut prin fiecare foaie și sigilat la capete, pentru ca foile să nu poată fi sustrase sau înlocuite. – șnur + suf. -ui.

ȘNURUÍT1 s. n. Șnuruire. – V. șnurui.

ȘNURUÍT2, -Ă, șnuruiți, -te, adj. 1. (Despre registre, dosare etc.) Cu foile prinse (la o margine) cu șnur (1) pentru a nu putea fi sustrase sau înlocuite. 2. (Despre haine) Împodobit cu șnur (1). – V. șnurui.

ȘNURUÍ, șnuruiesc, vb. IV. Tranz. A lega foile unui registru cu un șnur petrecut prin fiecare foaie și sigilat la capete, pentru a nu putea fi sustrase sau înlocuite.

ȘNURUÍT, -Ă, șnumiți, -te, adj. 1. (Despre registre) Cu foile legate după procedura obișnuită a șnuruirii, pentru a nu putea fi schimbate sau sustrase. ♦ (Despre albume, cărți, manuscrise) Broșat prin legarea cu un șnur petrecut prin fiecare foaie dublu perforată. 2. (Popular, despre haine) împodobit cu șnururi. Trimisul providenței, mustăcios și spătos, cu ilic șnuruit... venea fluierînd cu pași lați. C. PETRESCU, A. R. 18. Iese Chiva-mpodobită Cu ia tot șnuruită. BIBICESCU, P. P. 345.

șnuruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 2 pl. șnuruiésc, imperf. 3 sg. șnuruiá; conj. prez. 3 să șnuruiáscă

șnuruít s. n.

șnuruí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șnuruiésc, imperf. 3 sg. șnuruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șnuruiáscă

șnuruít s. n.

ȘNURUÍ vb. (Transilv.) a șinori. (A ~ un registru.)

ȘNURUÍT adj. (Transilv.) șinorit. (Registru ~.)

A ȘNURUÍ ~iésc tranz. (foi de hârtie) A lega cu un șnur (pentru a nu se împrăștia). /șnur + suf. ~ui

șnuruì v. a lega cu șnur: registrele vor fi șnuruite și parafate.

șnuruĭésc v. tr. (d. șnur). Leg cu șnur: a șnurui și a parafa un registru.

ȘNURUI vb. (Transilv.) a șinori. (A ~ un registru.)

ȘNURUIT adj. (Transilv.) șinorit. (Registru ~.)