ȘMECHERÉSC, -EÁSCĂ, șmecherești, adj. De șmecher, care aparține șmecherilor, privitor la șmecheri, ca șmecherii. – Șmecher + suf. -esc.

ȘMECHERÍ, șmecheresc, vb. IV. 1. Tranz. A păcăli, a înșela (printr-o șmecherie). 2. Tranz. și refl. (Fam.) A face să devină sau a deveni șmecher, isteț. – Din șmecher.

ȘMECHERÉSC, -EÁSCĂ, șmecherești, adj. De șmecher, care aparține șmecherilor, privitor la șmecheri, ca șmecherii. – Șmecher + suf. -esc.

ȘMECHERÍ, șmecheresc, vb. IV. 1. Tranz. A păcăli, a înșela (printr-o șmecherie). 2. Tranz. și refl. (Fam.) A face să devină sau a deveni șmecher, isteț. – Din șmecher.

ȘMECHERÉSC, -EÁSCĂ, șmecherești, adj. De șmecher. Apucături șmecherești.

ȘMECHERÍ, șmecheresc, vb. IV. Tranz. A păcăli, a înșela (printr-o șmecherie). (Atestat în forma șmicheri) De cîine te temi că te-a mușca; de babă că te-a șmicheri. CR. IV 79. ♦ Refl. (Familiar) A deveni șmecher. – Variantă; (regional) șmicherí vb. IV.

ȘMICHERÍ vb. IV v. șmecheri.

șmecherésc adj. m., f. șmechereáscă; pl. m. și f. șmecheréști

șmecherí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șmecherésc, imperf. 3 sg. șmechereá; conj. prez. 3 să șmechereáscă

șmecherésc adj. m., f. șmechereáscă; pl. m. și f. șmecheréști

șmecherí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șmecherésc, imperf. 3 sg. șmechereá; conj. prez. 3 sg. și pl. șmechereáscă

ȘMECHERÍ vb. v. ademeni, amăgi, escroca, încânta, înșela, minți, momi, păcăli, prosti, pungăși, purta, trișa.

ȘMECHERÉSC ~eáscă (~éști) Care este caracteristic pentru șmecheri; de șmecher. /șmecher + suf. ~esc

A ȘMECHERÍ ~ésc tranz. pop. A da un neadevăr drept adevăr (recurgând la o șmecherie); a induce în eroare; a trage pe sfoară; a păcăli; a amăgi; a înșela; a minți. /Din șmecher

A SE ȘMECHERÍ mă ~ésc intranz. pop. A-și însuși deprinderi de om descurcăreț; a deveni șmecher. /Din șmecher

șmecheri vb. v. ADEMENI. AMĂGI. ESCROCA. ÎNCÎNTA. ÎNȘELA. MINȚI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PUNGĂȘI. PURTA. TRIȘA.

șmecheresc, -ească, șmecherești adj. de șmecheri, privitor la șmecheri; ca șmecherii

șmecheri, șmecheresc I. v. t. a păcăli, a înșela (printr-o șmecherie) II. v. r. a deveni șmecher / isteț