ȘLÁGĂR, șlagăre, s. n. Melodie (de muzică ușoară) care la un moment dat are o mare popularitate; cântec la modă. – Din germ. Schlager.

ȘLÁGĂR, șlagăre, s. n. Melodie care se bucură la un moment dat de o mare popularitate; cântec la modă. – Din germ. Schlager.

ȘLÁGĂR, șlagăre, s. n. (Familiar) Melodie care se bucură la un moment dat de o mare popularitate; arie la modă. Se pomeni fluierînd aria obsedantă a sezonului. «Șlagărul» ultimei reviste de la Cărăbuș, care făcea ravagii în București. C. PETRESCU, O. P. I 111.

șlágăr s. n., pl. șlágăre

șlágăr s. n., pl. șlágăre

ȘLÁGĂR s. (MUZ.) (englezism) hit.

ȘLÁGĂR s.n. Bucată de muzică ușoară, care este la modă un anumit timp. ♦ (Fig.) Formulă răsunătoare, folosită în anumite împrejurări cu scopul de a produce senzație. [< germ. Schlager].

ȘLÁGĂR s. n. 1. melodie de muzică ușoară de mare popularitate pentru un timp; cântec la modă. 2. (fig.) expresie stereotipă; slogan. (< germ. Schlager)

ȘLÁGĂR ~e n. Melodie (de muzică ușoară) care se bucura de succes la un moment dat; cântec la modă. /<germ. Schlager

șlagăr (< germ. Schlag „lovitură”) (în muzica ușoară), cântec de succes, adoptat de marele public.