ȘISCÓI s. n. v. șișcoi.

ȘIȘCÓI, șișcoi, s. m. (Regional, în superstiții) Strigoi, moroi. – Variantă: șiscoi (MARIAN, Î. 418) s. m.

ȘIȘCÓI, șișcoi, s. m. (Reg.) Strigoi, moroi. – Din șișcă² + suf. -oi.

ȘIȘCÓI s. v. stafie, strigoi, vrăjitor.

șișcoiu m. Tr. strigoiu. [Lit. vrăjitor ce poate lua o formă animală]. V. șișcă.

șișcoi s. v. STAFIE. STRIGOI. VRĂJITOR.