șerpáriță s. f., g.-d. art. șerpáriței; pl. șerpárițe

șerpáriță s. f., g.-d. art. șerpáriței; pl. șerpárițe

ȘERPÁRIȚĂ s. v. amăreală, mama-pădurii, răculeț, șoaldină.

ȘERPÁRIȚĂ ~e f. reg. Plantă erbacee cu gust amar, cu tulpină erectă, cu frunze întregi și flori divers colorate, folosită în medicină. /șarpe + suf. ~ariță

amăreală f. mică plantă erbacee, numită și șerpariță, întrebuințată în contra afecțiunilor pulmonare (Polygala).

șerpariță f. Bot. amăreală.

șerpáriță f., pl. e (d. șerpe). Oloisă, o plantă grasă perpetuŭ verde (sedum neglectum Hildebrandii saŭ Sartorianum), cu maĭ multe varietățĭ (ca sedum acre ș. a.). Altă plantă (lathraea squamaria). Altă plantă, (polýgala vulgaris).

șerpariță s. v. AMĂREALĂ. MAMA-PĂDURII. RĂCULEȚ. ȘOALDINĂ.