șalgău m. Mold. cel ce taie sare la ocnă. [Și șaugău = ung. SÓVÁGÓ (din SÓ, sare, și VÁGÓ, taie)].

șaugău m. V. șalgău.

șalgắŭ m. (ung. sóvágó, d. só, sare, și vágó, tăĭetor). Trans. Mold. Băĭaș, măgiaș, tăĭetor de sare în ocnă. – Și șangăŭ, de unde vine numele Ceangăilor (Iorga, Ist. Arm. Rom. 1, 78) și șaŭgăŭ, șavgăŭ. V. ocnaș.

șaŭgắŭ, șavgắŭ, V. șalgăŭ.