șatîr (-ri), s. m. – Gardă, slugă înarmată, scutier. – Var. satîr, satîrgiu, satîraș. Tc. șatir (Tiktin), confundat cu cuvîntul anterior.

șatâr, șatâri, s.m. (înv.) slujitor care făcea parte din garda domnească.

șatî́r m. (turc. șatyr). Vechĭ. Un fel de lacheŭ care mergea înaintea marilor demnitarĭ. – Și satî́r (după pronunțarea ngr.) și satîráș, satiráș.