2) șar n., pl. urĭ. (Cp. cu șir). Mold. (Cov.). Șanț săpat într’o peatră de moară, într’un teasc (ca să se scurgă mustu) saŭ în alt-ceva. Btș. Linie trasă pe ceva: un șar tras cu crida pe postav. Lucrurĭ așezate în șir: un șar de cireșĭ în livadă.