ȘÁFAR, șafari, s. m. (Reg.) Mijlocitor, intermediar, samsar (necinstit). – Din ucr. šafer, pol. szafar, germ. Schaffer.

ȘÁFAR, șafari, s. m. (Reg.) Mijlocitor, intermediar, samsar (necinstit). – Din ucr. šafer, pol. szafar, germ. Schaffer.

șáfar (reg.) s. m., pl. șáfari

șáfar s. m., pl. șáfari

ȘÁFAR ~i m. înv. Persoană (necinstită) care mijlocește o afacere comercială. /<ucr. șafer, pol. azafar, germ. Schaffer

șáfar m. (rut. šáfar, pol. szafarz, ung. sáfár, intendent, d. germ. schaffer și schaffner, intendent. V. și șufăr). Mold. Vechĭ. Stolnic, sofragiŭ. – Și șáfăr orĭ șáfer (rar azĭ), șoltic, șarlatan.

Șafar v. Șufar 3.