ÎNȚURȚURÁT, -Ă înțurțurați, -te, adj. (Rar) Acoperit de țurțuri, plin de țurțuri. (Poetic) Cinta voios sub crengi un șipot, cînta din zori și pînă-n sară, Dar a venit un vînt de gheață și pe cleștarul apei sale Și-a-ntins înțurțurata-i gură ca un voinic trudit de cale. ANGHEL, P. 16.

ÎNȚURȚURÁT, -Ă, înțurțurați, -te, adj. (Rar) Acoperit cu țurțuri. – Din în- + țurțur.

A SE ÎNȚURȚURÁ pers. 3 se ~eáză intranz. A se acoperi cu țurțuri. /în + țurțur

înțurțurát, înțurțurátă, adj. (pop.) acoperit cu țurțuri.