înămolésc, V. înomolesc.

înomolésc și înămolésc v. tr. (d. nomol, nămol; pol. namulic). Bag în nomol saŭ acoper cu nomol. V. refl. Mă bag în nomol (nisip ș. a.) și nu pot ĭeși: vaporu s’a înomolit (maĭ rar trenu s’a înomolit îld. s’a troĭenit). – Și nomolesc, nămolesc. Și înn-.