Dicționare ale limbii române

2 intrări

2 definiții pentru învârfuire

învîrfuĭésc, V. vîrfuĭesc.
vîrfuĭésc v. tr. (d. vîrf). Fac să aĭbă vîrf, pun ca să se facă vîrf: a vîrfui o baniță (a o încărca cît se poate), a vîrfui o claĭe de fîn. – Și înv-: un car învîrfuit (Munt. vest. CL. 1910, 4, 434).

învârfuire dex online | sinonim

învârfuire definitie

Intrare: învârfui
învârfui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: învârfuire
învârfuire infinitiv lung
Creare CV Creare CV