ÎNVOLTÁ, învoltez, vb. I. 1. Intranz. și refl. (Rar; despre flori) A se deschide învolt, a înflori bogat. ♦ Refl. (Despre părul capului etc.) A se revărsa bogat, îmbelșugat. 2. Refl. Fig. (Despre manifestările oamenilor) A crește în intensitate. – Din învolt.

ÎNVÓLTĂ adj. v. învolt.

ÎNVÓLT, ÎNVOÁLTĂ, învolți, învoalte, adj. 1. (Despre flori) Cu petale multe și dese; bătut2, înfoiat, bogat. ♦ (Despre păr, pene, coamă) Des, îmbelșugat, bogat. 2. Rotunjit, plin, umflat, înfoiat. [Var.: (înv.) învóltă adj.] – Lat. *invol(u)tus (< involvere).

ÎNVOLTÁ, învoltez, vb. I. 1. Intranz. și refl. (Despre flori) A se deschide învolt, a înflori bogat. ♦ Refl. (Despre părul capului etc.) A se revărsa bogat, îmbelșugat. 2. Refl. Fig. (Despre manifestările oamenilor) A crește în intensitate. – Din învolt.

ÎNVÓLTĂ adj. v. învolt.

ÎNVÓLT, -OÁLTĂ, învolți, -oalte, adj. 1. (Despre flori) Cu petale multe și dese; (despre petale) numeros, bogat; înfoiat. Pășește noaptea caldă și-n mlădieri domoale, În păr c-o floare-nvoaltă de răuruscă, – luna. STANCU, C. 124. Dar cînd să frîngă roza, învoaltele-i petale... Căzură deodată pe mîinile lui pale. ANGHEL, Î. G. 48. Eminescu ridică-n sus garoafa c-un gest delicat, se uită gînditor la petalele învoalte, de un roșu-închis. VLAHUȚĂ, O. A. 442. ◊ Fig. Amiaza era învoaltă și lumina fierbea ca în cupă șampania rece. CAMIL PETRESCU, U. N. 204. ♦ (Despre păr, pene, coamă) Des, bogat, îmbelșugat. Păsări cu gîtul înalt și cu coada învoaltă. PAS, L. I 87. Părul tău rătunjit pe spate și învolt ca un fum auriu. DELAVRANCEA, A. 59. Să paști iarba cîmpului, Să bei apa muntelui... Ca să-ți crească coamă naltă, Coamă naltă și învoaltă. TEODORESCU, P. P. 72. ◊ Fig. Cînta cu glas de-abia învolt O doină ce-au adus-o-n sat Flăcăi de peste Olt. COȘBUC, P. I 254. 2. Rotunjit, rotund, în formă de arc, de evantai; umflat, înfoiat. Brațul stîng-nălțîndu-l, ea-și aduse mîna Pînă peste-obrajii rumeni și învolți. COȘBUC, P. I 250. Boltele învoalte ale malacoafelor și fustelor cusute. ODOBESCU, S. I 384. – Variantă: (învechit) învóltă (ODOBESCU, S. I 133) adj. f.

ÎNVOLTÁ, învoltez, vb. I. 1. Intranz. (Despre plante) A se deschide învolt, a înflori bogat. Adormise apele, Învoltase florile. DELAVRANCEA, S. 98. ◊ Refl. Fig. Pînă în miezul verii, Rusanda se învoltase ca o gherghină. POPA, V. 321. ♦ Refl. (Despre părul capului) A se revărsa bogat, îmbelșugat. Părul bălai și lucios... se învolta în umeri. DELAVRANCEA, V. V. 97. 2. Refl. Fig. (Despre manifestările oamenilor) A crește în intensitate, a se dezlănțui, a izbucni. Ura ce mocnea într-însul neadormită se învolta și se învolbura. M. I. CARAGIALE, C. 23.

ÎNVÓLTĂ adj. f. v. învolt.

învoltá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 învolteáză

învoltá vb., ind. prez. 1 sg. învoltéz, 3 sg. și pl. învolteáză

ÎNVOLTÁ vb. a se înfoia. (Floarea se ~.)

învoltà v. 1. a-și deschide petalele: primăvara se învoaltă florile; 2. a se întinde: părul îi se învolta în umeri.

2) învólt (mă), a -á, v. refl. (d. învolb, învolt). Vechĭ. Rostogolesc grămădind (rătunzind), învolburez.

ÎNVOLT adj. 1. bătut, bogat, înfoiat, rotat, (reg.) revărsat. (Flori ~.) 2. bogat, des, îmbelșugat. (Cu părul ~.) 3. înfoiat, umflat. (Fustă ~.)

ÎNVOLTA vb. a se înfoia. (Floarea se ~.)