Definiția cu ID-ul 499599:
întărîtá (întărâtát, întărâtát), vb. – A ațîța, a zădări, a incita, a îmboldi. –
Var. întărta.
Lat. interritāre, păstrat într-o glosă din
sec. VIII, de la irritare contaminat cu territāre „a speria” (Schuchardt, ZRPh., XXIII, 419; Pușcariu 879; Candrea-Dens., 872; REW 4491),
cf. napol. nderreta,
v. fr. (en)tarier,
prov. torridá. –
Der. întărîtător,
adj. (iritant, provocator); întărîtăcios,
adj. (care provoacă din plăcere).
întărtare dex online | sinonim
întărtare definitie