ÎNTRUCHIPÁ, întruchipez, vb. I. Tranz. 1. A înfățișa (ceva) în forme concrete, a reprezenta. V. întrupa. Uniunea Sovietică întruchipează triumful, istoric al leninismului. LUPTA DE CLASĂ, 1950, nr. 4, 33. Sute de ani de-a rîndul folclorul a fost pentru poporul nostru cea mai însemnată formă de viață culturală în care el și-a întruchipat năzuințele. BENIUC, P. 7. S-a însurat cu o fată bogată și urîtă, dar a iubit-o ca ochii din cap, căci ea îi întruchipa pămînturile, casa, vitele, toată averea. REBREANU, I. 56. ♦ Refl. A-și găsi expresie concretă în cineva sau în ceva, a lua formă concretă, a se realiza. Comisul Manole își întoarse privirile spre zarea cîmpiei, unde străluceau aburii afundului depărtării și se întruchipau umbrele de vis ale trecutului scufundat. SADOVEANU, F. J. 514. 2. A forma, a alcătui, a întocmi, a înjgheba. Patru doage își alege, Le-ntocmește, le-ncleiază: Fluier cu răsunet mîndru Astfel își întruchipează. IOSIF, P. 73. Un praznic să cătăm să-ntruchipăm. CONTEMPORANUL, III 292.