ÎNTRÉCE, întréc, vb. III. Tranz. 1. A depăși pe cineva în mers, a lăsa în urmă. 2. A dovedi superioritate față de cineva într-o anumită privință; a depăși. ♦ Refl. recipr. A căuta să se depășească unul pe altul. ◊ Loc. adv. Pe întrecute = căutând să se depășească unul pe altul; care mai de care. 3. A trece peste o anumită limită; p. ext. a fi (sau a avea) mai mult decât trebuie, a prisosi ◊ Loc. adv. (Pop.) De întrecut = mai mult decât trebuie, de prisos. ◊ Expr. (Refl.) A se întrece cu gluma (sau cu șaga, rar, cu vorba) = a depăși limitele bunei-cuviințe; a împinge lucrurile prea departe, a exagera. – În + trece.

ÎNTRÉCERE, întreceri, s. f. Acțiunea de a (se) întrece și rezultatul ei; concurs, competiție, emulație. ◊ (Ieșit din uz) Întrecere socialistă = mișcare cu caracter de masă specifică orânduirii socialiste. ◊ Loc. vb. A se lua la întrecere = a se întrece. ◊ Expr. (Ieșit din uz) A fi în întrecere = a fi angajat într-o întrecere socialistă. – V. întrece.

ÎNTRÉCE, întréc, vb. III. Tranz. 1. A depăși pe cineva în mers, a lăsa în urmă. 2. A dovedi superioritate față de cineva într-o anumită privință; a depăși. ♦ Refl. recipr. A căuta să se depășească unul pe altul. ◊ Loc. adv. Pe întrecute = căutând să se depășească unul pe altul; care mai de care. 3. A trece peste o anumită limită; p. ext. a fi (sau a avea) mai mult decât trebuie, a prisosi ◊ Loc. adv. (Pop.) De întrecut = mai mult decât trebuie, de prisos. ◊ Expr. (Refl.) A se întrece cu gluma (sau cu șaga, rar, cu vorba) = a depăși limitele bunei-cuviințe; a împinge lucrurile prea departe, a exagera. – În + trece.

ÎNTRÉCERE, întreceri, s. f. Acțiunea de a (se) întrece și rezultatul ei; concurs, competiție, emulație. ◊ (Ieșit din uz) Întrecere socialistă = mișcare cu caracter de masă specifică orânduirii socialiste. ◊ Loc. vb. A se lua la întrecere = a se întrece. ◊ Expr. (Ieșit din uz) A fi în întrecere = a fi angajat într-o întrecere socialistă. – V. întrece.

ÎNTRÉCE, întréc, vb. III. Tranz. 1. A depăși pe cineva în mers, a trece înaintea cuiva, a lua înaintea cuiva. Am doi zmei... nici vîntul nu-i întrece. ALECSANDRI, P. A. 43. Doi care întrec pe ceilalți, ajungînd mai nainte ținta, primesc, cel întăi un vas de argint... cel al doilea, 500 ruble. NEGRUZZI, S. I 36. ◊ Refl. reciproc. Un cîrd de marsuini se întrec în mers cu noi. BART, S. M. 30. Iar calul său falnic, ușoară nălucă, Ce-n fugă se-ntrece cu pasărea-n zbor... În dar o să-l ducă sultanului lor! MACEDONSKI, O. I 15. Acum să ne întrecem din fugă, zise el. CREANGĂ, P. 51. Voinicele, Să te-ntreci cu rîndunele, Peste dealuri și vălcele! ALECSANDRI, P. A. 36. 2. A da rezultate mai bune decît altcineva, a se arăta superior într-o anumită direcție; a depăși. Forța brațelor noastre întrece forța tuturor motoarelor. SAHIA, N. 36. ◊ (Urmat de un complement de relație) Nimenea nu te va întrece cu frumusețea. RETEGANUL, P. IV 5. Pe toți îi întrecea... în istețime. id. ib. II 47. Din mîncare și băutură las’ dacă ne-a întrece cineva. CREANGĂ, P. 259. ♦ (Regional) Refl. reciproc. A căuta să se depășească unul pe altul într-o acțiune, a se lua la întrecere cu cineva. Se întreceau în discursuri care de care mai înflorite. SADOVEANU, E. 112. Se-ntreceau care de care să-i arate mai multă cinste. ISPIRESCU, L. 104. 3. A trece peste..., a ajunge dincolo de..., a covîrși. Totul întrecuse dorințele lui simple și mediocre. C. PETRESCU, C. V. 237. Neîndoielnic că arta întrece natura. GHEREA, ST. CR. II 51. ◊ Expr. A întrece așteptările = a fi, a reprezenta, a valora mai mult decît aștepta cineva. (Refl.) A se întrece cu gluma (sau cu vorba, cu șaga) = a trece măsura, a trece marginile bunei-cuviințe, a duce lucrurile prea departe, a exagera. Dar știi că te prea întreci cu șaga, Ivane. CREANGĂ, P. 315. Nu te prea întrece cu vorba, că nu-ți șede bine. id. A. 106. Știi tu că te prea întreci cu gluma? ALECSANDRI, T. 896. ♦ (Regional) A se alinta ca un copil, a face mofturi, nazuri. Haid’ treci pîrîul! Ce te-ntreci, Catrino! COȘBUC, P. I. 171.

ÎNTRÉCERE, întreceri, s. f. Acțiunea de a (se) întrece și rezultatul ei; desfășurare de forțe (sau de însușiri) în vederea stabilirii întîietății; concurs, competiție. Întrecere sportivă. ▭ Împăratul Eurit dase sfară în țară că cine va putea să-l biruiască... la întrecere cu arcul, după acela își va da pe fie-sa. ISPIRESCU, U. 69. ◊ Fig. Era o întrecere suavă de culori tari. CAMIL PETRESCU, N. 80. ◊ Întrecere socialistă = metodă comunistă de organizare a muncii, constînd în stimularea muncitorilor sau întreprinderilor de a se depăși unii pe alții, ridicînd productivitatea muncii, prin folosirea mai bună a tehnicii, prin introducerea de inovații, prin dezvoltarea inițiativei creatoare conștiente a oamenilor muncii. Întrecerile socialiste sînt autocritica practică a masei muncitorilor. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 104, 13/3. Era chemarea la întrecerea socialistă a tractoriștilor de la S.M.T.-ul Valul lui Traian, adresată tuturor tractoriștilor din întreaga țară. MIHALE, O. 130. (Cu elipsa determinării) Întrecerea, vorbi mai departe Andrei, înseamnă în primul rînd organizarea procesului de producție. MIHALE, O. 201. ◊ Expr. A fi în întrecere = a fi angajat într-o întrecere socialistă. A se lua la întrecere = a se întrece. Se luară la întrecere. Dară nici pomeneală nu era ca să se apropie cineva de această iapă, căci pe toți îi lăsa în urmă. ISPIRESCU, L. 80.

întréce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întréc, 1 pl. întrécem; conj. prez. 3 să întreácă; part. întrecút

întrécere s. f., g.-d. art. întrécerii; pl. întréceri

întréce vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întréc; conj. prez. 3 sg. și pl. întreácă; part. întrecút

întrécere s. f., g.-d. art. întrécerii; pl. întréceri

ÎNTRÉCE vb. 1. v. depăși. 2. a depăși, a trece. (Greutatea pachetului ~ 10 kg.) 3. a covârși, a depăși. (Iubirea ~ toate celelalte sentimente.) 4. a depăși, (fig.) a eclipsa. (Îl ~ prin inteligență.) 5. v. birui. 6. (SPORT) a bate, a dispune, a învinge. (A ~ la puncte pe adversar.) 7. a depăși, (pop.) a lăsa. (Și-a ~ toți partenerii.) 8. a depăși. (Aceste sarcini ~ puterile lui.) 9. v. lupta. 10. a se încerca, a se înfrunta, a se măsura, a se pune, (pop.) a se prinde. (Cine se ~ cu mine?) 11. v. întâlni.

ÎNTRÉCERE s. 1. v. depășire. 2. v. meci. 3. v. concurs. 4. v. gală. 5. v. concurență. 6. v. emulație.

A ÎNTRÉCE întréc tranz. A lăsa în urmă; a depăși; a dovedi; a devansa. ~ la fugă. ~ în vitejie. ◊ ~ așteptările (cuiva) a se dovedi mai presus decât s-a așteptat (cineva). /în + a trece

A SE ÎNTRÉCE mă întréc intranz. A lupta pentru întâietate (într-un domeniu oarecare); a concura. ◊ ~ cu gluma (sau cu șaga) a-și permite mai mult decât se cuvine. /în + a trece

ÎNTRÉCERE ~i f. v. A ÎNTRECE și A SE ÎNTRECE. ◊ ~ sportivă competiție sportivă. /v. a (se) întrece

întrece v. 1. a trece înaintea altora, a-i învinge; 2. a rivaliza, a concura; 3. fig. a trece peste marginile permise, a deveni insolent: te cam întreci.

întrecere f. fig. rivalitate: a se lua la întrecere.

întréc, -út, a -éce v. tr. (d. trec). Las în urmă, trec înaintea altora: l-a întrecut în fugă saŭ (fig.) în vitejie, în știință. Exced., covîrșesc, înving: aceste dificultățĭ mĭ-aŭ întrecut puterile. V. refl. Mă ĭaŭ la întrecere, îmĭ încerc puterile în comparațiune cu altu: ne întrecem la fugă. Merg prea departe, îmĭ permit prea mult: s’a întrecut cu băutura, cu gluma, cu vorba (a devenit insolent).

întrécere f. Acțiunea de a te lua la întrecere, de a încerca cine e maĭ ĭute, maĭ puternic ș. a.

ÎNTRECE vb. 1. a depăși, a devansa. (L-a ~ în mers.) 2. a depăși, a trece. (Greutatea pachetului ~ 10 kg.) 3. a covîrși, a depăși. (Iubirea ~ toate celelalte sentimente.) 4. a depăși, (fig.) a eclipsa. (Îl ~ prin însușiri.) 5. a bate, a birui, a înfrînge, a învinge, (pop.) a dovedi, a prididi, a rămîne, a răpune, a răzbi, a supăra, (înv. și reg.) a supune, (înv.) a dobîndi, a frînge, a pobedi, a răzbate, a sparge, a tîmpi, a vinci. (I-a ~ pe dușmani.) 6. (SPORT) a bate, a dispune, a învinge. (A ~ la puncte pe adversar.) 7. a depăși, (pop.) a lăsa. (Și-a ~ toți partenerii.) 8. a depăși. (Aceste sarcini ~ puterile lui.) 9. a se bate, a se lupta, a se măsura. (Hai să ne ~ în luptă dreaptă.) 10. a se încerca, a se înfrunta, a se măsura, a se pune, (pop.) a se prinde. (Cine se ~ cu mine?) 11. a se confrunta, a se înfrunta, a se întîlni. (Echipele se ~ mîine.)

ÎNTRECERE s. 1. depășire, devansare. (~ cuiva în mers.) 2. (SPORT) dispută, întîlnire, joc, meci, partidă. (~ a durat doar trei minute.) 3. (SPORT) competiție, concurs. (O ~ de atletism.) 4. (SPORT) competiție, reuniune. (O nouă ~ de box.) 5. concurență, luptă, rivalitate. (~ între mai multe concerne.) 6. emulație. (Există acolo o adevărată ~.)

întréce, întrec, vb. refl. – A depăși măsura, a fi obraznic, a fi necuviincios. – Din în- + trece (< lat. traicere) (Scriban, DEX, MDA).

MATERIAM SUPERAT OPUS (lat.) meșteșugul întrece materialul – Ovidiu, „Metamorphoseon libri”, II, 5. Cuvinte de admirație pentru măiestria cu care era zidit Palatul Soarelui.

a întrece măsura expr. v. a se întrece cu gluma.

a se întrece cu băutura expr. a consuma băuturi alcoolice în mod exagerat.

a se întrece cu gluma expr. a exagera, a depăși limitele acceptabile.