ÎNTRAJUTORÁ, întrajutorez, vb. I. Refl. recipr. A se ajuta unul pe altul. – Din întrajutorare (derivat regresiv).

ÎNTRAJUTORÁ, întrajutorez, vb. I. Refl. recipr. A se ajuta unul pe altul. – Din întrajutorare (derivat regresiv).

!întrajutorá (a se ~) (în-tra-) vb. refl., ind. prez. 3 se întrajutoreáză

întrajutorá vb. (sil. mf. într-), ind. prez. 1 sg. întrajutoréz, 3 sg. și pl. întrajutoreáză

A SE ÎNTRAJUTORÁ mă ~éz intranz. A se ajuta reciproc (unul cu altul). /Din întrajutorare