Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
Definiția cu ID-ul 190035:
ÎNTÓRS adj. 1. v. îndoit. 2. v. suflecat. 3. v. revolut. 4. v. răsucit. 5. sucit. (Nu mai sta cu gâtul ~.)
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
întors dex online | sinonim
întors definitie
