întornocát, -ă, întornocați, -te, adj. – (reg.) Amestecat, împreunat: „După această mulsoare de seară, oile pleacă întornocate (= împreunate) toate la pășune...” (Morariu, 1937: 139). – Din întornoca, întrunoca; cf. întrolocat < întroloca (într-un loc) (MDA).

întornocát, -ă, adj. – Amestecat, împreunat: „După acestă mulsoare de seară, oile pleacă întornocate (împreunate) toate la pășune...” (Morariu 1937: 139). – Din întroloca (într-un loc).