Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 1071993:

ÎNTIRÍ, întiresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A alunga. ♦ A prigoni, a persecuta. 2. (Pop.) A înțărca. [Var.: intirí, întărí vb. IV] – Din în- + bg. teram.

întirire dex online | sinonim

întirire definitie