însâmbrá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 însâmbreáză

însâmbrá vb., ind. prez. 1 sg. însâmbréz, 3 sg. și pl. însâmbreáză

ÎNSÂMBRÁ vb. v. asocia, grupa, însoți, întovărăși, uni.

însâmbrát¹ s.n. (înv. și reg.) asociere de ciobani pe o vară; asociere de țărani pentru lucratul în comun al pământului lor.

însâmbrát², însâmbrátă, adj. (înv. și reg.) întovărășit, asociat, intrat în tovărășie.

însîmbrà v. a (se) întovărăși: să ie însîmbrezi cu Patriarhul DOS.

însîmbréz v. tr. (d. sîmbră). Ban. Trans. Maram. Tocmesc cu simbrie. V, refl. Mă sîmbrăluĭesc, mă întovărășesc.

însîmbra vb. v. ASOCIA. GRUPA. ÎNSOȚI. ÎNTOVĂRĂȘI. UNI.

însâmbrá, însâmbrez, vb. tranz., refl. – (reg.) I. (tranz). 1. A lua pe cineva tovarăș. 2. A angaja cu simbrie. 3. A face stână împreună. II. (refl.) A se întovărăși, a se asocia: „Și eu când ne-am însâmbrat / De femee de luat” (Papahagi, 1925: 264). – Din în- + sâmbră „asociație, tovărășie” (Scriban, MDA).

însâmbrá, însâmbrez, vb. – I. (tranz). 1. A lua pe cineva tovarăș. 2. A angaja cu simbrie. 3. A face stână împreună. II. (refl.) A se întovărăși, a se asocia: „Și eu când ne-am însâmbrat / De femee de luat” (Papahagi 1925: 264). – În- + sâmbră „asociație, tovărșie”.