ÎNSCORȚOȘÁ, înscorțoșez, vb. I. Refl. și tranz. (Rar) A prinde sau a face ca ceva să prindă scoarță. – În + scorțos.

ÎNSCORȚOȘÁ, înscorțoșez, vb. I. Refl. și tranz. (Rar) A prinde sau a face ca ceva să prindă scoarță. – În + scorțos.

înscorțoșá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 înscorțoșeáză, 1 pl. înscorțoșắm; conj. prez. 3 să înscorțoșéze; ger. înscorțoșấnd

înscorțoșá vb., ind. prez. 3 sg. înscorțoșeáză, 1 pl. înscorțoșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. înscorțoșéze; ger. înscorțoșând

înscorțoșáre s.f. (reg.; despre limba boilor) acoperire cu un fel de scoarță, provenită din anumite boli.

înscorțoșéz (mă) v. refl. Devin scorțos.