ÎNSCEPTRÁT, -Ă, însceptrați, -te, adj. (Neobișnuit) Care ține sau poartă sceptru. De-ar fi pus... În mîna-i însceptrată mîna ei îngustă, mică. EMINESCU, O. I 52.

ÎNSCEPTRÁT, -Ă, însceptrați, -te, adj. (Rar) Care poartă sceptru. – Din în- + sceptru.

însceptrát, însceptrátă, adj. (înv.) care ține sceptrul.

însceptrat a. ce ține sceptrul: în mâna-i însceptrată EM.

*însceptrát, -ă adj. Rar. Cu sceptru, ținînd sceptru: mînă însceptrată.