ÎNMIRESMÁ, înmiresmez, vb. I. Tranz. A parfuma, a îmbălsăma, a miresma. – În + mireasmă.

ÎNMIRESMÁ, înmiresmez, vb. I. Tranz. A parfuma, a îmbălsăma, a miresma. – În + mireasmă.

înmiresmá (a ~) vb., ind. prez. 3 înmiresmeáză

înmiresmá vb., ind. prez. 1 sg. înmiresméz, 3 sg. și pl. înmiresmeáză

ÎNMIRESMÁ vb. a îmbălsăma, a parfuma, (pop.) a miresma, (reg.) a sfinți. (Florile ~ aerul.)

A ÎNMIRESMÁ ~éz tranz. (spații) A umple cu miros plăcut; a parfuma; a îmbălsăma. /în + mireasmă

înmirezméz v. tr. Rar. Umplu de mireazmă, parfumez.

ÎNMIRESMA vb. a îmbălsăma, a parfuma, (pop.) a miresma, (reg.) a sfinți. (Florile ~ aerul.)