Dicționare ale limbii române

16 definiții pentru îngenuncheat

ÎNGENUNCHEÁ, îngenunchez, vb. I. 1. Intranz. A se așeza în genunchi. 2. Tranz. Fig. A supune, a aservi. ♦ (Rar) A da în stăpânire, a închina (unui dușman). [Prez. ind. și: îngenúnchi] – Lat. ingenuculare.
ÎNGENUNCHEÁT, -Ă, îngenuncheați, -te, adj. 1. Care stă în genunchi. 2. Fig. Supus, aservit. – V. îngenunchea.
ÎNGENUNCHEÁ, îngenunchez, vb. I. 1. Intranz. A se așeza în genunchi. 2. Tranz. Fig. A supune, a aservi. ♦ (Rar) A da în stăpânire, a închina (unui dușman). [Prez. ind. și: îngenúnchi] – Lat. ingenuculare.
ÎNGENUNCHEÁT, -Ă, îngenuncheați, -te, adj. 1. Care stă în genunchi. 2. Fig. Supus, aservit. – V. îngenunchea.
GENUNCHEÁT, -Ă adj. v. îngenuncheat.
ÎNGENUNCHEÁ, îngenunchez, vb. I. 1. Intranz. A se așeza în genunchi. Nenorocita drumeață a îngenuncheat lîngă patul soțului ei. CREANGĂ, P. 97. Biata femeie îngenunchease dinaintea mea. NEGRUZZI, S. I 52. 2. Tranz. Fig. (Cu privire la persoane, popoare, țări) A aservi, a supune. Boierii sînt niște nesocotiți! Vor să mă îngenunche lui Sigismund. DELAVRANCEA, O. II 94. (Refl. pas.) Îl ruga pe frate-său cu lacrimi să-i spună el cum s-ar putea îngenunchea acel neînduplecat și isprăvi cu atîtea jertfe de viteji. CARAGIALE, O. III 91. ♦ A da în stăpînire, a închina (unui dușman). Vai ție, Petre, domn ticălos! vai ție, Irimie, Iudă care ți-ai vîndut domnul și ți-ai îngenuncheat moșia! SADOVEANU, O. I 192. ♦ Intranz. A se supune. În apus e luptă-ncinsă Între noapte și lumină... Ziua-ngenunchează-nvinsă – Codrul, apele suspină. CERNA, P. 57. – Prez. ind. și: îngenúnchi (SAHIA, U.R.S.S. 63).
ÎNGENUNCHEÁT, -Ă, îngenuncheați, -te, adj. 1. Care stă în genunchi, care este căzut în genunchi. Cînta monoton împreună cu noru-sa, îngenuncheate, prăbușite pe brînci lîngă trupul întins. DUMITRIU, N. 154. Albu-i trup de fată Îngenuncheat Ca pentru rugăciune... Părea-ncrustat În rocă de cărbune. TOPÎRCEANU, B. 100. 2. Fig. Supus, aservit. – Variantă: genuncheát, -ă (EMINESCU, O. I 50) adj.
GENUNCHEÁT, -Ă, genuncheați, -te, adj. V. îngenuncheat.
îngenuncheá (a ~) vb., ind. prez. 3 îngenuncheáză, 1 pl. îngenunchém; conj. prez. 3 să îngenunchéze; ger. îngenunchínd
îngenuncheá vb., ind. prez. 1 sg. îngenunchéz, 3 sg. și pl. îngenuncheáză, 1 pl. îngenunchém; conj. prez. 3 sg. și pl. îngenunchéze; ger. îngenunchínd
ÎNGENUNCHEÁ vb. v. aservi, înrobi, robi, subjuga, supune.
ÎNGENUNCHEÁT adj. v. aservit, înrobit, robit, subjugat, supus.
A ÎNGENUNCHEÁ ~éz 1. intranz. 1) A se așeza în genunchi. 2) fig. A cădea în genunchi. 2. tranz. 1) (persoane) A constrânge la supunere totală. 2) (popoare, țări, teritorii) A lua în stăpânire (prin puterea armată); a face să piardă independența; a supune; a aservi; a înrobi; a subjuga; a înfeuda. [Sil. -nun-chea] /<lat. ingenuculare
îngenúchĭ și -chéz (vest) și -únchĭ și -unchéz (est), a -chĭá (vest) și a -chéa (est) v. intr. (lat. ingenúculo, -áre; it. inginocchiare, fr. s’agenouiller). Mă pun orĭ cad în genunchĭ. Fig. Mă umilesc. V. tr. Pun în genunchĭ. Fig. Umilesc, supun, oprim: nu îngenunchĭa nicĭ chear libertatea animalelor! V. încotesc și proschinitar.
îngenunchea vb. v. ASERVI. ÎNROBI. ROBI. SUBJUGA. SUPUNE.
îngenuncheat adj. v. ASERVIT. ÎNROBIT. ROBIT. SUBJUGAT. SUPUS.

îngenuncheat dex online | sinonim

îngenuncheat definitie

Intrare: îngenunchea
îngenunchea verb grupa I conjugarea a II-a
îngenunchea verb grupa I conjugarea I
îngenunchia verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: îngenuncheat
genuncheat adjectiv
îngenuncheat