Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 499538:

îngená (îngén, îngenát), vb. – A slăbi, a domoli, a reduce viteza. Origine necunoscută. După Bogrea, Dacor., III, 723, din lat. *ingenuāre „a îngenunchia”, explicație incertă din punct de vedere semantic și fonetic (cf. DAR). Cuvînt rar, în Olt. și Munt.

îngena dex online | sinonim

îngena definitie