ÎNFĂȘURĂTÓR, -OÁRE, înfășurători, -oare, adj. (Rar) Care servește la înfășurare, care înfășoară. ♦ (Substantivat, n.) Cilindru pe care se înfășoară hârtia la ieșirea din mașina de fabricat. ♦ (Substantivat, f.) Curbă tangentă la fiecare dintre curbele unui ansamblu. – Înfășura + suf. -ător.

ÎNFĂȘURĂTÓR, -OÁRE, înfășurători, -oare, adj. (Rar) Care servește la înfășurare, care înfășoară. ♦ (Substantivat, n.) Cilindru pe care se înfășoară hârtia la ieșirea din mașina de fabricat. ♦ (Substantivat, f.) Curbă tangentă la fiecare dintre curbele unui ansamblu. – Înfășura + suf. -ător.

ÎNFĂȘURĂTÓR¹, înfășurătoare, s. n. Cilindru pe care se înfășoară hîrtia în suluri, la ieșirea din mașina de fabricat.

ÎNFĂȘURĂTÓR², -OÁRE, înfășurători, -oare, adj. (Rar) Care servește la înfășurare, care înfășoară. (Fig.) Magia înfășurătoare Coprinde în a ei splendoare A plîngerilor vale. MACEDONSKI, O. I 27.

înfășurătoáre (curbă) s. f., g.-d. art. înfășurătoárei

înfășurătór¹ (rar) adj. m., pl. înfășurătóri; f. sg. și pl. înfășurătoáre

înfășurătór² (cilindru) s. n., pl. înfășurătoáre

înfășurătoáre (mat.) s. f., g.-d. art. înfășurătoárei

înfășurătór adj. m., pl. înfășurătóri; f. sg. și pl. înfășurătoáre

înfășurătór (tehn.) s. n., pl. înfășurătoáre

ÎNFĂȘURĂTÓR¹ ~oáre (~óri, ~oáre) Care înfășoară; care servește la înfășurat. Material ~. /a înfășura + suf. ~ător

ÎNFĂȘURĂTÓR² ~oáre n. Cilindru pe care se înfășoară hârtia la ieșirea din mașina de fabricat. /a înfășura + suf. ~ător