Definiția cu ID-ul 921086:
ÎNFURCÍ, (
2) înfúrc,
vb. IV.
Refl. (Popular)
1. (Mai ales despre drumuri) A se bifurca, a se desface în două. Merse, merse pînă ce i se înfurci calea. ISPIRESCU, L. 226.
2. A avea de furcă (cu cineva), a se certa, a se încăiera. Fii mai lăsător și nu te înfurci cu oamenii, că-i știi cît sînt de oțărîți acuma. REBREANU, R. II 105. Dumitru la ei sărea, Pușca de țavă lua, Cu feciorii să-nfurcea. PĂSCULESCU, L. P. 249. – Variantă:
înfurcá vb. I.
înfurcit dex online | sinonim
înfurcit definitie