ÎNDRĂCÍT, -Ă, îndrăciți, -te, adj. Înfuriat, furios, ieșit din fire; al dracului, rău. Abia scăpai de un nebun și-mi vine altul, mai îndrăcit. REBREANU, R. II 29. Se uita la dînsa ca cel mai îndrăcit comisar de poliție. SLAVICI, O. I 363. Să se mire de inima cea îndrăcită. RETEGANUL, P. IV 6. ◊ (Adverbial) Căpitanul se apropie cu pași grei, suflînd îndrăcit. DUNĂREANU, CH. 147. ♦ Înfocat, viu, nervos. Mormanul de mărfuri de pe platformă era descărcat chiar atunci, cu o grabă îndrăcită. GALAN, B. I 17. ♦ Afurisit, blestemat. Am o măsea îndrăcită care mă bagă în iad de viu. ALECSANDRI, S. 129. ◊ (Substantivat) Să o scape de un îndrăcit de mistreț. ISPIRESCU, U. 38.