ÎNCĂRCĂTÓR, (1) încărcători, s. m., (2, 3) încărcătoare, s. n. 1. S. m. Persoană care încarcă un recipient, un cuptor etc., care alimentează cu combustibil o mașină cu aburi etc. 2. S. n. Aparat, dispozitiv, mașină cu care se încarcă un vehicul, un agregat etc. 3. S. n. Dispozitiv care permite să se introducă mai multe cartușe în magazia unei arme de foc cu repetiție. – Încărca + suf. -ător.

ÎNCĂRCĂTÓR, (1) încărcători, s. m., (2, 3) încărcătoare, s. n. 1. S. m. Persoană care încarcă un recipient, un cuptor etc., care alimentează cu combustibil o mașină cu aburi etc. 2. S. n. Aparat, dispozitiv, mașină cu care se încarcă un vehicul, un agregat etc. 3. S. n. Dispozitiv care permite să se introducă mai multe cartușe în magazia unei arme de foc cu repetiție. – Încărca + suf. -ător.

ÎNCĂRCĂTÓR¹, încărcători, s. m. Lucrător care încarcă un recipient, un cuptor, un diapozitiv de transport (într-o mină, într-o gară etc.) sau care alimentează cu combustibil o mașină cu abur.

ÎNCĂRCĂTÓR², încărcătoare, s. n. 1. Aparat care servește la încărcarea unui material. Încărcător do cuptor Siemens-Martin. 2. Cutie de tablă sau lamă în care se află cartușele și care se introduce în arma de foc pentru a se putea efectua trageri cu repetiție sau automate. Înțelese că duce în spinare o pușcă militară... și o traistă cu încărcătoare. DUMITRIU, N. 184. Se auzea în cadență țăcănind încărcătoarele de cartușe. BART, S. M. 91.

încărcătór¹ (persoană) s. m., pl. încărcătóri

încărcătór² (dispozitiv) s. n., pl. încărcătoáre

încărcătór (persoană) s. m., pl. încărcătóri

încărcătór (aparat, dispozitiv) s. n., pl. încărcătoáre

ÎNCĂRCĂTÓR s. (TEHN.) elevator.

Încărcător ≠ descărcător

ÎNCĂRCĂTÓR¹ ~oáre n. 1) Mașină care încarcă greutăți. 2) Dispozitiv mecanic pentru încărcarea unei arme de foc. /a încărca + suf. ~ător

ÎNCĂRCĂTÓR² ~i m. Muncitor care efectuează lucrări de încărcare (a unui vehicul, cuptor, agregat etc.). /a încărca + suf. ~ător

ÎNCĂRCĂTOR s. (TEHN.) elevator.