ÎNCĂLÎFÁT, -Ă, încălîfați, -te, adj. (Învechit, despre ciubuc) Așezat într-un toc, într-o pungă. Un arnăut cu ciubucul încălîfat în mînă și cu pistoale în brîu. RUSSO, S. 103. – Variantă: încălăfát, -ă (NEGRUZZI, S. I 237) adj.

încălâfát adj. m. (înv.; despre ciubuc) cu calâf (cu toc).

încălâfat a. cu calâf: ciubuc încălâfat NEGR.

încălîfát, -ă adj. Vechĭ. Cu călîf: cĭubuc încălîfat. – Și încal- și încîl.