ÎNCĂIERÁT s. n. (Reg.) Încăierare. – V. încăiera.

ÎNCĂIERÁT s. n. (Reg.) Încăierare. – V. încăiera.

ÎNCĂIERÁT s. n. (Rar) Încăierare. ◊ Expr. Pe încăierate = gata să se încaiere, pornit pe ceartă. Cei mai mari acum din sfadă, Stau pe-ncăierate puși. COȘBUC, P. I 224. – Formă gramaticală: (în expr.) încăierate.

încăierát (reg.) s. n.

încăierát s. n.

ÎNCĂIERÁT s. v. bătaie, încăierare, luptă.

încăierat n. acțiunea de a se încăiera și rezultatul ei, bătaie, trânteală: până la împăratul rabzi încăieratul PANN.

încăĭerát n. Acțiunea de a te încăĭera. Prov. Pîn’la împăratu răzbi încăĭeratu, pîn’la Dumnezeŭ te mănîncă sfințiĭ.

încăierat s. v. BĂTAIE. ÎNCĂIERARE. LUPTĂ.