Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 16701:

ÎNCUIBÁ, încuibez, vb. I. Refl. A-și face cuib; a se vârî (unde nu-i este locul); a se oploși. ♦ Fig. A pătrunde adânc; a se înrădăcina. [Prez. ind. și: încúib] – În + cuib.

încuibare dex online | sinonim

încuibare definitie