ÎNCRESTÁ, încrestez, vb. I. Tranz. (Rar) A cresta. Bățul meșterește în coajă încrestase. La TDRG.

încrestá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 încresteáză

încrestá vb., ind. prez. 1 sg. încrestéz, 3 sg. și pl. încresteáză

încrestá, încrestéz, vb. I refl. (reg.) a se închina, a-și face semnul crucii.

încrestà v. 1. a face semne, a scobi în lemn: a încrusta zilele de lucru; 2. fig. a răni: chiar pe mine m’au ’ncrestat la gură AL. [V. cresta].

crestéz și încr- v. tr. (rut. krestiti, rus. -ítĭ, însemn cu crucĭ tăind orĭ zgîriind, d. krest, vsl. krĭstŭ, cruce, d. vgerm. Krist, Hristos. V. încrestesc și creștin și cp. cu scrijilesc). Fac tăĭeturĭ saŭ zgîrieturĭ pe un băț saŭ pe o margine de masă și maĭ ales pe răboj: a cresta răboju.

încrestéz, V. crestez.

a încresta răbojul expr. (friz.) a tăia un client cu foarfeca la ureche.