ÎNCHIORCHIOȘÁ¹, închiorchioșez, vb. I. Refl. (Mold.) A se închiondora.

ÎNCHIORCHIOȘÁ², îinchiorchioșez, vb. I. Refl. (Mold.) A-și găsi un loc; a se aciua. Feți-logofeți de soiul nostru... nu pier in Iași... – Mai bine m-aș închiorchioșa eu în București. ALECSANDRI, T. 402.

ÎNCHIORCHIOȘÁT, -Ă, închiorchioșați,-te, adj. (Mold.) Care se uită chiorîș, încruntat, posomorît. (Adverbial) Rîzi tu, rîzi, Harap-Alb, zise atunci Ochilă, uitîndu-se închiorchioșat. CREANGĂ, P. 244.

ÎNCHIORCHIOȘÁ¹, închiorchioșez, vb. I. Refl. (Reg.) A se închiondora.

ÎNCHIORCHIOȘÁ², închiorchioșez, vb. I. Refl. (Reg.) A-și găsi un loc; a se aciua.

închiorchioșát (înv., reg.) adj. m., pl. închiorchioșáți; f. închiorchioșátă, pl. închiorchioșáte

închiorchioșá vb., ind. prez. 1 sg. închiorchioșéz, 3 sg. și pl. închiorchioșeáză

închiorchioșát adj. m., pl. închiorchioșáți; f. sg. închiorchioșátă, pl. închiorchioșáte

ÎNCHIORCHIOȘÁ vb. v. aciua, cuibări, închiondora, oploși, pripăși.

ÎNCHIORCHIOȘÁT adj. v. închiondorat.

închiorchioșá, închiorchioșéz, vb. I refl. (reg.) 1. a se umfla în pene, a se mândri, a se făli, a se fuduli, a avea ifose. 2. a se uita chiorâș, închiorchioșat. 3. a se necăji, a se supăra.

închiorchioșát, închiorchioșátă, adj. (reg.) 1. cu ochii suciți, cu privire chiorâșă. 2. cu ifose, încrezut, fălos. 3. supărat, necăjit.

închiorchioșát adv. (reg.) 1. chiorâș, pieziș. 2. cu ifose.

închiorchioșat a. și adv, Mold. cu ifos: uitându-se închiorchioșat CR.

închĭorchĭoșéz (mă) v. refl. (cp. cu ung. körleni, a se învîrti în cerc). Al. Trag o raĭtă, mă’nvîrtesc cum îmĭ place. – La Cr. „mă uĭt chĭorîș” (și atuncĭ ar veni d. chĭor!).

închiorchioșa vb. v. ACIUA. CUIBĂRI. ÎNCHIONDORA. OPLOȘI. PRIPĂȘI.

închiorchioșat adj. v. ÎNCHIONDORAT.