ÎNCHELBĂRÁ, închelbărez, vb. I. Tranz. (Munt., Olt.) A închelba. Apucă și el pe cărarea ce o văzu mai aproape... după ce-și inchelbără un rînd de haine. ISPIRESCU, L. 136. – Variantă: încherbălí, încherbălesc (REBREANU, R. I 189), vb. IV.

ÎNCHERBĂLÍ vb. IV v. închelbăra.