ÎNCETINÍ, încetinesc, vb. IV. Tranz. A reduce viteza, intensitatea etc.; a potoli, a domoli; p. ext. a întârzia, a amâna. – Din încet (după încetinei).

ÎNCETINÍT, -Ă, încetiniți, -te, adj. (Rar; despre mișcări, viteze) Micșorat; potolit, domolit. – V. încetini.

ÎNCETINÍ, încetinesc, vb. IV. Tranz. A face să scadă din viteză, intensitate etc.; a potoli, a domoli: p. ext. a întârzia. a amâna. – Din încet (după încetinel).

ÎNCETINÍT, -Ă, încetiniți, -te, adj. (Rar; despre mișcări, viteze) Micșorat; potolit, domolit. – V. încetini.

ÎNCETINÍ, încetinesc, vb. IV. Tranz. A face să fie (să meargă etc.) mai încet, a micșora (viteza, intensitatea etc.), a potoli, a domoli; p. ext. a întîrzia, a amîna. Mai spre inima satului, camionul își încetini goana și tractoriștii începură să cînte un cîntec de luptă, de-al muncitorilor. MIHALE, O. 465. ◊ Intranz. Încetini și trecu la pas prin gloată. DUMITRIU, N. 28. ◊ Fig. Cuvintele se răreau de la sine, încetinind ca niște care încărcate cu snopi de umbră și trase de niște boi cuminți. ARGHEZI, P. T. 136. – Variantă: încetiná (ARGHEZI, P. T. 118) vb. I.

ÎNCETINÍT, -Ă, încetiniți, -te, adj. (Despre o mișcare, o viteză) Micșorat, potolit, domolit. La Bădeni, în dreptul maternității, Andrei sări din mersul încetinit al mașinuței și intră fuga înăuntru. MIHALE, O. 523.

încetiní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încetinésc, imperf. 3 sg. încetineá; conj. prez. 3 să încetineáscă

încetiní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încetinésc, imperf. 3 sg. încetineá; conj. prez. 3 sg. și pl. încetineáscă

ÎNCETINÍ vb. 1. a micșora, a reduce. (A ~ viteza unui vehicul.) 2. v. domoli. 3. a amâna, a întârzia. (A ~ producerea unui fenomen.)

ÎNCETINÍT adj. 1. v. redus. 2. v. domolit.

A încetini ≠ a (se) grăbi, a accelera, a grăbi,

A ÎNCETINÍ ~ésc tranz. A face să se desfășoare mai încet. ~ viteza. /Din încet

încetinésc v. tr. Fac maĭ încet: a încetini mersu.

ÎNCETINI vb. 1. a micșora, a reduce. (A ~ viteza unui vehicul.) 2. a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) potoli, a (se) tempera. (Și-a ~ fuga.) 3. a amîna, a întîrzia. (A ~ producerea unui fenomen.)

ÎNCETINIT adj. 1. micșorat, moderat, redus. (Merge cu viteză ~.) 2. domolit, liniștit, potolit. (Fugă ~.)